Brățări pe elastic din pietre semiprețioase

După experiența precedentă cu brățara din bucățele de chihlimbar și os, am recidivat cu altele două. Prima este din mărgele sferice din jad colorat roșu și os, chipsuri de coral și o mărgea cu încrustații din seria C.mărgele. Cea de-a doua, din chipsuri de jad și hematit plus câteva mărgeluțe mici din lemn.



Ca să o țin ocupată pe mica mea, în timpul în care lucram, i-am dat să facă și ea brățări din mărgele mari din lemn, înșirate pe fire răsucite din hârtie, ”pentru frații ei”. I-a plăcut tare mult, a fost mai rapidă decât mine, în același timp a înșirat mărgelele și pentru un colier, cu care a defilat toată ziua prin casă.

Brățări pe elastic VI









Vă povestisem la un moment dat aici cum am primit de la C. o sumedenie de mărgele și bijuterii rupte din mărgele, pentru a le folosi în proiectele mele. 
Nu v-am arătat-o până acum, prima brățară, cea cu multe mărgeluțe negre, a fost o surpriză, i-am confecționat-o atunci lui C. Între timp, m-a rugat să îi fac ceva cu chihlimbar. Așa a ieșit cea de-a doua, chihlimbar în combinație cu mărgele din os (ambele din șiraguri vechi avute prin casă, cele din os le-am mai folosit și la alte brățări). Cred că e magic cum se reflectă lumina în chihlimbar, uitasem cât de mult îmi place, am reînceput să port.
Mi s-a redeschis gustul și pentru înșirat mărgele pe elastic așa au mai apărut două brățări, din mărgele noi și din C.mărgele (pe viitor cred că le voi prescurta așa, știți voi povestea), cea cu portocaliu este pe listă de multă vreme, aveam neapărată nevoie de una cu această culoare.
Pentru că Maiei au început să îi placă brățările la fel de mult ca și mie, i-am făcut una rapid, din mărgele desperecheate, asimetrică, cu mult roz și strălucire, e în acea fază. Deabia aștept să îi văd reacția.

Perete accent cu tablouri și rame

În imaginile astea aveți un înainte de înainte-le despre care vreau să vă vorbesc astăzi. Adică, puteți vedea inclusiv cum arăta sufrageria/dormitorul meu înainte să fie zugrăvită verde turbat. Era tot verde, unul obținut de subsemnata, cu coloranții în mână și cu nenea zugravul mixând, până am obținut exact ce voiam, verdele mai puțin turbat, dat inclusiv pe tavan, cu o bordură de crem.
Anul acesta am considerat că este timpul pentru o schimbare, pe alocuri apăruseră pete de mucegai, mai erau și niște stropi, în fine, era cazul să intervin. Un șir de împrejurări și neînțelegeri asupra programării camerelor de zugrăvit a dus la necesitatea de a îi furniza zugravului lavabila pentru sufragerie mai devreme decât estimasem. Așa că, nu am mai preparat-o la UCM, la fel ca albastrul pentru camera lui Arin (care a ieșit exact cum voiam, cu bază și colorant Apla). În schimb, am ajuns la Dedeman, la paletarul Oskar. Nu am dorit o schimbare radicală, tot un verde alesesem, ceva mai deschis decât aveam deja pe pereți, îl vedeți în decupajul din paletarul Oskar, are codul 97-5, Jungle Juice. Inițial îl rugasem pe nenea de la vopsele să îmi dea combinația de coloranți necesară (eu având deja acasă găleata de lavabilă albă) și să prepar eu culoarea acasă. A reușit să mă convingă că pot returna lavabila și să o prepare ei, că iese mai bine, bla bla. 
Deja de când mi-a luat o mostră din găleată și a pus-o pe o foaie de hârtie am zis că nu e ce este pe paletar, era mai aprinsă, din alt gen de verde, nici o legătură cu ce alesesem. Graba și puterea de convingere a domnului de acolo, care m-a asigurat că pe perete se mai închide, se schimbă, etc. m-a făcut să iau găleata de vopsea acasă și să i-o las zugravului pentru a doua zi, să se descurce cu ea. 
Omul, ce era să facă, a zugrăvit cu ce i-am lăsat. Când am ajuns acasă de la serviciu, șoc și groază, m-a apucat plânsul, aveam un verde de să ți se strepezească dinții peste tot.
Pentru că plecam în două zile în Ungaria, am zis că îl las așa, poate se mai usucă, poate se mai deschide. N-a fost așa. Am mers să cumpăr altceva de la Dedeman, m-am dus la raionul vopsele, am găsit o tanti de data asta, i-am spus ce am pățit, i-am arătat poze, eram cu zugravul după mine, avea și el poze pe mobil. Tanti, foarte senină: A, n-aveți ce să faceți, asta este! Eu le spun oamenilor că, față de paletar, să ia două tonuri mai deschise, că asta e diferența pe perete, nu știu de ce nu v-a spus colegul?! Că încercați să mai zugrăviți peste, să faceți niște modele mai deschise la culoare.
Atunci când am returnat lavabila cumpărată excedentar, tot la Dedeman, dau de o altă tanti. Îi explic și ei, măcar am obținut un răspuns profesionist de data aceasta: Ok. Veniți cu lavabila, cu poze cu pereții, faceți o reclamație. Noi luăm lavabila și o dăm aici, avem perete de probă. Dacă nu este ca în paletar, îi chemăm pe cei de la Oskar, ei vor lua vopseaua, vor veni și la dumneavoastră acasă, să vadă dacă suportul pe care ați aplicat-o era corespunzător, se va decide atunci dacă a fost o eroare. Asta îmi suna a soluție corectă dar n-am aplicat-o pentru că nu am găsit timpul și nervii necesari să trec prin toată procedura. Plus că, o dată ce a trecut timpul, mi-era tot mai urât să mă apuc iar de mutat mobilele, zugrăvit, curățat, parcă nici verdele nu mi se mai pare atât de groaznic. Am decis să fac deocamdată un perete accent, mobila este oricum deschisă la culoare, ușa, geamurile și draperiile la fel. 
Nu înțeleg de ce culoarea de pe pereți pare altfel în poze față de ce percepe ochiul meu. Eu o văd mai curând așa:
În timp ce, în pozele cu peretele ales pentru personalizare, precum și cele de după, arată altfel:
Am ales bucata de perete cu ușa de acces în cameră pentru că deja aveam acolo un tablou, pictat de fratele bunicului meu, mi-a părut rău să renunț la el, îl voi expune altundeva în casă, acum nu se mai încadra în ce mă gândisem eu să fac. Nu e o idee originală, pereți accent cu tablouri și rame găsiți destul de frecvent.
Știam deja ce voi pune ca tablou principal, o lino-gravură veche (cumpărată sau primită de ai mei acum treizeci și ceva de ani), ”Nufărul” de Orth. Din păcate, a stat destul de multă vreme neprotejată de sticlă, s-a îngălbenit cartonul ei, eu o găsesc frumoasă oricum. Rama ei era natur, am vopsit-o alb, fără să insist până la acoperirea uniformă. 
Am mai cumpărat de la unul dintre magazinele cu produse nemțești (nu știu să vă spun cum se numesc dar sunt peste tot în oraș, cel mai mare în Piața Habermann) niște tăvițe pătrate de lemn, deja vopsite conform temei și un tablou cu placă magnetică și niște litere, într-o stare aproximativă (pe unele dintre patrățelele magnetice am desenat din nou literele, folosind șabloane) dar, din nou, potrivit cu ce aveam de gând. Față de prețul de pe etichete aveau reducere 25%, mi s-au părut super rezonabile.
V-am povestit aici despre planta vedetă a acestui an în design, filodendronul. Deja îmi accesorizasem sufrageria cu o pernă cu imprimeu vegetal, cumpărată de la Lidl iar de pe Vivre achiziționasem un set de două pachete de șervețele în tendință (împreună au fost 17 lei). Erau foarte potrivite pentru personalizarea tăvițelor de lemn, în tehnica șervețelului.







Am mai folosit și două rame vechi din genul celor pe care cred că fiecare le mai are prin casă. De pe una dintre ele am șmirgheluit vopseaua decorativă argintie, lăsând și urme ale ei pentru aspectul uzat. Pentru că baza de ipsos (cred) de sub ea era un fel de alb, nu am mai vopsit-o. Am vopsit în schimb rama aurie cu aceeași vopsea folosită la rama tabloului. Aceeași vopsea fiind Oskar Aqua Matt, pe bază de apă, vopseaua pe care o folosesc în majoritatea proiectelor mele.
Radu și Arin m-au ajutat la stabilirea locului fiecărei rame pe perete, ținându-le după indicațiile mele, am plasat intenționat tabloul magnetic la îndemâna Maiei, sunt curioasă în cât timp vom pierde literele, cred că va fi util și pentru învățare, îi fac eu altele dacă acestea se pierd. Încă nu știu dacă voi înrăma ceva în cadrele goale, momentan nu am găsit ceva potrivit și arată așa. În timp este posibil să adaug alte rame sau să le schimb pe cele existente.